IARNA IN BUCEGI

BILE ALBE,...BILE NEGRE,... SI ROZUL DE CARE VORBEA ANTA !!!

BILE...ALBE...SI...BILE...NEGRE.
UN TALER CU BILE ALBE...SI UN TALER CU BILE NEGRE...
TALERUL STANG AL UNEI BALANTE...SI TALERUL DREPT AL ACELEASI BALANTE...
DIFERENTA DINTRE BILELE ALBE, SI BILELE NEGRE...
EGALA CU "INCLINATIA" ACULUI BALANTEI, IN FUNCTIE DE ECUATIE, APLICATA
TALERULUI CU BILE ALBE SI A CELUI CU BILE NEGRE...
DE AICI, REZULTA CA UN OM ESTE ALB,.. NEGRU,...SAU ...?!?
BINE... O.K.!


DAR SENTIMENTELE NU POT FI DOAR,
IN TONURI DE ALB,...SI NEGRU...
SI ATUNCI ?!?


SI ATUNCI, IMI PARSESC CORPUL FIZIC,
SI PLEC DEPARTE IN LUMI NECUNOSCUTE VOUA,
PENTRU A STUDIA "PROBLEMA" SI A FACE CERECETARI DESPRE  
CUM ESTE,...CUM TE SIMTI,..SAU
CAT DE FRUMOASA ESTE VIATA, PRIVITA DIN "AFARA"!


VREMURI TRECUTE,...VREMURI VIITOARE...
DAR PREZENTUL !?!


CE ESTE "ALA"...?!?
ESTE  "O CHESTIE", PE CARE DACA AI PUTEREA,
RABDAREA SI PERSEVERENTA SA IL CAUTI,
IL GASESTI...IAR VIATA DEVINE "MAI ROZ"!

ASA CA DRAGI PRIETENI, VA MULTUMESC DIN SUFLET, CA MI-ATI FOST ALATURI, IN CLIPE MAI PUTIN PLACUTE!

SUNTEM BURICUL EUROPEI?

Avem toate motivele sa credem ca stramosii nostri stau la originea societatii omenesti.In 1961 au fost gasite in Romania cateva tablite de lut cu o scriere care s-a dovedit a fi prima in lume.In 1999,un studiu facut la Sarmizegetusa Regia a pus in evidenta faptul ca cetatile dacice cunoscute acum la Orastie snt doar o mica parte a unui oras urias,de 200 km patrati,ascuns sub pamant-cel mai mare din Antichitate.Iar in anul 2002,la Anina au fost dezgropate oasele stramosului tuturor europenilor,botezat de speologi"Ion".Toate aceste descoperiri sunt grupate in centrul si sud-vestul romaniei,tot in zona unde au fost gasiti celebrii dinozauri pitici,unicate mondiale.Dupa ce au gasi o mandibula in pestera Anina,acum 7 ani,speologii institutului "Emil Racovita"au pus problema datarii fosilei.Acest lucru se face cu ajutorul izotopului Carbon 14 si este o procedura care costa 500 de dolari.Savantii romani nu aveau acesti bani,asa ca profesorii Erik Trinkaus de la Universitatea din Saint Louis,Statele Unite,si Joao Zilhao de la Universitatea din Bristol,Marea Britanie,au acceptat sa dateze stiintific mandibula.Ei au concluzionat ca relicva are o vechime de 40.000 de ani si este cea mai veche ramasita a omului modern din Europa.Pe de altaparte,pe baza unui fragment,cei doi antropologi care au reconstituit chipul barbatului,au descoperit ca are traaturi nemaiintalnite la vreo alta religva de acest fel.Ei sustin ca acest craniu este dovada ca omul modern(homo sapiens sapiens)s-a imperecheat cu omul din Neanderthal(homo sapiens neanderthalensis),care a trait acum 150.000 de ani pana acum 35.000 de ani.ca atare,srabunul nostru a revolutionat tot ce se stia despre teoriile antropologice cu privire la originea omului modern si la legaturile sale cu omul dinNeanderthal.Pana la aceasta descoperire,antropologii credeau ca omul de Neanderthal a disparut odata cu aparitia omului modern.Ion are insa caracteristicile ambelor tipuri de umanoid;asta inseamna ca au convietuit si chiar s-au impreunat.In urma cercetarilor din 2003,specialistii au gasit o bucata de craniu veche de 35.000 de ani,care ar fi apartinut unei femei care a fost botezata"Maria".Pana la descoperirea din Muntii Aninei,cele mai vechi ramasite ale omului modern erau din Africa si datau undeva in jurul a treizeci de mii de ani.Imediat dpa stabilirea varstei fosilei si publicarea stirii,oamenii de stiiinta autohtonil l-au botezat pe primul eurpean cu numele Ion.In localitatea Tartaria,din judetul Alba, a fost descoperit in anul 1961,un important complex de cult,cu materiale ce atesta o continuitate de locuire de cateva mii de ani.Printre altele,s-au gasit si trei tablite de lut ars,realizate pe la 4500 i.Hr.,conform datarilor cu izotopul carcon 14,ce atesta prima scrieredin lume.

La mare!

MOS NICOLAE

Mos Nicolae sau Sannicoara

Distanta de numai sase zile care separa Santandreiul de Sannicoara a favorizat o vie    

circulatie a motivelor si practicilor rituale, astfel ca cercetatorul intampina serioase
dificultati cand incearca stabilirea semnificatiilor calendaristice. Santandreiul este plasat
 intr-un timp sumbru, invaluit de spiritele malefice care devin extrem de violente in
"Noaptea Strigoilor". Puterea fortelor potrivnice incepe sa scada dupa miezul noptii,
la cantatul cocosilor. Lumea ce parea ca merge spre prabusire este salvata insa in
fiecare an de Sannicoara, personaj mitologic imaginat ca un mos cu barba alba,
calare pe cal, a carui atributie principala era vegherea portii cerului dinspre apus,
pe unde incearca soarele sa se strecoare in tinuturile de miazanoapte. Acelasi rol il avea, sustine legenda, Santoaderul care pazea poarta dinspre rasarit a cerului.

Mos Nicolae

Mos Nicolae este o personificare la varsta senectutii, a timpului imbatranit care a preluat din Calendarul crestin numele si data de celebrare ale Sf. Nicolae (6 decembrie),

personaj real (episcop din Myra, mort probabil in anul 342), aparator al dreptei credinte in Iisus.


In traditiile romanesti Mos Nicolae

are atributii straine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada care

cade la inceputul iernii, pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa el spre

taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura, este iscoada lui

Dumnezeu pe langa Drac, ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace la maritat, este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii, apara soldatii pe timp de razboi, motiv pentru care este invocat in timpul luptelor. In noptile marilor sarbatori, cand se deschide cerul pentru o clipa, oamenii pot sa-l vada stand la Masa Imparateasca in dreapta lui Dumnezeu.

Mos Nicolae imparte astazi, asemanator lui Mos Craciun,daruri celor mici. Mai veche este insa traditia pedepsirii copiilor neascultatori cu nuielusa lasata in incaltarile lor in noaptea de 5/6 decembrie.

Ca sfant, Mos Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decat cu recompensele. Conform traditiei crestine, el pedepsea pe cei care se abateau de la dreapta credinta lovindu-i cu nuiaua peste maini. Ziua de 6 decembrie incheie ciclul de sarbatori si practici magice, dedicate in special lupilor si spiritelor mortilor-strigoi, inceput la mijlocul lunii Noiembrie (Filipii de Toamna, Filipul cel Schiop, Ovidenia, Lasatul Secului de Craciun, Noaptea Strigoilor si Santandrei) si incheiat la inceputul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Mos Andrei), specific unui stravechi inceput de an autohton, probabil Anul Nou dacic.

Sannicoara reproduce un vechi nume propriu, gr. Nikolaos, folosit in Grecia antica cu multe secole inaintea erei noastre. "Nikolaos se incadreaza intr-o bogata familie de compuse al caror prim element este nik- (verbul nikao - "a invinge", substantivul nike- "victorie"), semnificatia acestuia explicand in buna masura favoarea de care se bucura numele si, implicit, frecventa lui in onomastica greaca" (Ionescu c., 1975, p. 219). Traditiile populare romanesti par a nu fi straine de semnificatiile stravechi
ale numelui grecesc. Sarbatoarea de pe sase decembrie prefigura victoria binelui

asupra raului, a luminii asupra intunericului: "la Sf. Nicolae se intoarce noaptea la

ziua cu cat se suceste puiu-n gaoace" (Radulescu-Codin, Mihalache, 1909, p. 91),
 spune o zicala musceleana. Aceleasi simboluri optimiste apare si din legenda
ardeleana despre Sannicoara si Santoader, pazitori ai Soarelui, ca si din traditia
bucovineana care sustine ca Sannicoara poate fi vazut in noaptea de Anul Nou "
in lumina mare, atunci cand cerurile se deschid de trei ori" (Pamfile, 1914, p. 157).
Legendele si traditiile dedicate lui Sannicoara, in esenta precrestine, vorbesc de puterea sa neobisnuita invocata de soldatii care porneau la lupta, de ajutorul dat, ca stapan al apelor, corabierilor; de sprijinul acordat fetelor sarace la maritat, de grija purtata sufletelor etc. Daca la informatiile etnografice si folclorice de mai sus adaugam contextul favorabil in care este prezentat Sannicoara in colinde, ca si pozitia sa privilegiata in Panteonul romanesc, putem afirma ca acesta a fost un personaj mitologic al carui cult se asemana cu cel al Santoaderului, Sangiorzului, Santiliei si Samedrului. Sunt indicii ca unele atributii ale lui Sannicoara au fost preluate, treptat, de sarbatorile vecine: Santandrei si de sarbatorile de iarna.                    

AUTOR: Ion Ghinoiu      

Despre viata Sfantului Nicolae accesati link-ul:
http://www.crestinortodox.ro/sfantul-nicolae/72887-viata-sfantului-nicolae

SFÂNTUL APOSTOL ANDREI

Pe 30 Noiembrie, am sarbatorit pe Sfantul Apostol Andrei si-mi cer scuze ca atat lipsa de timp, cat si faptul ca nu am avut la indemana un laptop, sau PC, m-au lipsit de placerea de-a spune un calduros si sincer “La multi ani!”, alaturi de cele mai bune ganduri de fericire, sanatate, bunastare si fericire, celor care si-au serbat “Ziua onomastica”!



Cum se spune ca “niciodata , nu este prea tarziu”, sau “mai bine mai tarziu, decat deloc”, m-am hotarat sa postez o Predica a parintelui Cleopa, pentru sarbatorirea Sfantului Apostol Andrei!



SFÂNTUL APOSTOL ANDREI – PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA

[ Data Publicării: 2009-11-29 22:00:00 ]

Condacul

Fiul al Galileei şi frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat. Iar de la mormântul tău din Patras chemi popoarele la Dumnezeu şi acum ne-ai umplut de bucurie că în România iarăşi ai venit, unde pe Hristos Domnul l-ai propovăduit.



Sfântul Apostol Andrei – 30 noiembrie

Iubiţi credincioşi,

Astăzi, la 30 noiembrie, prăznuim cu multă bucurie pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Apostolul românilor, care a vestit Evanghelia lui Hristos pe pământul ţării noastre acum aproape 2000 de ani, în Dobrogea şi la Gurile Dunării.

Sfântul Apostol Andrei era frate după trup cu Sfântul Apostol Petru, fiii lui Iona, din cetatea Betsaida Galileei, şi se îndeletniceau cu pescuitul.

La început, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Apoi, auzind de întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, s-a dus în Capernaum, unde locuia Domnul şi L-a întrebat: Învăţătorule, unde locuieşti? Iar Domnul i-a răspuns: Vino şi vezi! (Ioan 1, 38-39). şi a rămas cu El în ziua aceea. Astfel, Sfântul Apostol Andrei a fost cel dintâi chemat la vestirea Evangheliei lui Hristos.

Nu după multe zile, Andrei şi Simon-Petru se aflau într-o corabie cu tatăl lor, Iona; voiau să plece pe mare la pescuit peşte. Atunci Fiul lui Dumnezeu i-a chemat pe amândoi la apostolie, zicându-le: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni! (Matei 4, 19).

Din clipa aceea au lăsat toate şi au urmat lui Hristos până la moarte şi Înviere, fiind martori ai minunilor şi Învierii Lui. Iar după înălţarea Sa la cer, trăgând sorţi unde să plece fiecare la vestirea Evangheliei, Sfântului Apostol Andrei i-a căzut sorţul să încreştineze mai ales ţările din jurul Mării Negre.

Deci, mai întâi a creştinat Armenia, Iviria şi Sciţia Mare, adică Ucraina de astăzi, înfigând Sfânta Cruce pe locul unde este Kievul. Apoi a creştinat Crimeea, sudul Basarabiei şi, trecând pe la Gurile Dunării, a zăbovit mai mult la Tomis, unde a botezat pe mulţi din Sciţia Mică, adică Dobrogea de azi.

El a stat cu ucenicii săi într-o peşteră din apropiere, unde făcea Sfânta Liturghie, de teama păgânilor închinători la idoli. Peştera poartă numele Sfântului Apostol Andrei până astăzi

şi se află în comuna Ion Corvin din sud-vestul judeţului Constanţa.

Astăzi s-a construit acolo o mănăstire mare cu hramul "Sfântul Apostol Andrei".

Dupa ce a hirotonit episcopi şi preoţi la Tomis – Constanţa de azi – Sfântul Apostol Andrei a trecut prin Tracia – Bulgaria de azi –, prin Macedonia, prin Grecia şi a ajuns în Peloponez unde a zăbovit doi ani în oraşul Patras. Aici a creştinat pe mulţi închinători la idoli, a făcut nenumărate minuni, a dărâmat capiştile idolilor şi a mărturisit pe Hristos cu multă putere.

Văzând aceasta ighemonul cetăţii ce se chema Egheat, l-a prins, l-a bătut tare şi l-a aruncat în temniţă cu unii din ucenicii săi. Apoi, văzând că mulţi credeau în Hristos prin Sfântul Apostol Andrei, l-a condamnat la moarte prin răstignire pe o cruce în formă de X, dându-şi sufletul în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos la 30 noiembrie, pe timpul împăratului Nero.

Iubiţi credincioşi,

Aceasta este viaţa şi pătimirea, pe scurt, a Sfântului Apostol Andrei. El a urmat în toate lui Hristos, Mântuitorul lumii. A vestit Evanghelia în multe ţări, a dărâmat capiştile idoleşti, a botezat nenumăraţi creştini, a întemeiat biserici, a hirotonit diaconi, preoţi şi episcopi şi a adus la credinţa în Hristos mai multe ţări, printre care şi ţara noastră.

Deci noi românii avem Biserică de origine apostolică, întemeiată în primul secol, după înălţarea Domnului la cer. Noi nu suntem creştinaţi ca popoarele slave către sfârşitul primului mileniu, pentru că noi suntem din început aici în Carpaţi şi la Gurile Dunării, pe când ungurii au venit în Europa în secolul IV, din Mongolia şi s-au creştinat în anul 950 de Ştefan cel Sfânt; iar slavii au venit şi ei prin secolele VII – VIII din nord-estul Asiei şi s-au creştinat mai târziu – bulgarii, în anul 864, sârbii, în anul 868 şi ruşii în anul 988.

Aşa a rânduit pronia divină ca să primim credinţa creştină direct de la ucenicii lui Hristos, pentru care se cade să fim permanent recunoscători.

Iubiţi credincioşi,

Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a rânduit pe Sfântul Apostol Andrei să ne creştineze şi să ne unească cu Hristos prin Botez şi pocăinţă. Suntem o ţară creştină de origine apostolică. Să ne facem vrednici de această ţară. Să păstrăm cu sfinţenie poruncile Domnului scrise în Sfânta Evanghelie şi propovaduite de Apostoli. Fără povăţuitori nu ne putem mântui şi fără preoţi buni rătăcim calea pocăinţei. Dar dacă ascultăm de Domnul, ascultăm şi de Biserică.

Sfântul Apostol Andrei ne-a creştinat şi a săvârşit prima Sfântă Liturghie pe pământul României. El ne-a eliberat de demoni şi de patimi şi ne-a unit cu Hristos prin jertfă şi Liturghie. El ne-a învăţat cum să ne mântuim prin smerenie, prin rugăciune şi prin iubire.

Să ascultăm de Sfinţii Apostoli ca de Însuşi Hristos. Să ascultăm de episcopi şi de preoţi ca de Apostoli, că ei vor da seama pentru sufletele noastre. Să nu lipsim de la biserică în sărbători, că aici este Hristos cu toţi sfinţii. Aici este mântuirea noastră, bucuria noastră, viaţa noastră. Să nu ascultăm pe trimişii lui antihrist, care se leapădă de Biserică, de Cruce şi de toate cele sfinte.

Apoi sunteţi datori să învăţaţi copiii frica Domnului. Să faceţi misiune şi apostolat prin şcoli, prin spitale, prin casele creştinilor, prin milostenii şi cărţi sfinte ortodoxe. Dar mai ales în casele dumneavoastră.

Să trăim cu Hristos, să ajutăm la mântuirea copiilor noştri şi a celor din jur şi nimic să nu facem fără episcop, fără preot, fără duhovnic. Ei sunt apostolii noştri pe pământ. De vom face aşa, vom dobândi mântuirea sufletelor noastre, cu rugăciunile Maicii Domnului şi ale Sfântului Apostol Andrei. Amin.

Părintele Ilie Cleopa

Preluat dupa : Sfanta Manastire Dervent>>ROSTIRI>>Ortodoxie