D'ale Toamnei

Cu ultimele puteri, soarele ne zambeste trist, in pragul iernii ce se aproprie pentru a-si adjudeca, cateva luni de-acum incolo...drepturile.

Copacii isi leapada bland, vestmintele de frunze stacojii, iar "raceala", incearca sa ne patrunda in oase.
Nelinistea din aer, imi patrunde in suflet si ma simt ciudat; nevos, nelinistit, batran ...si foarte obosit. Si, toate acestea in cuda faptului, ca din punctul meu de vedere am parcurs un drum ciudat, oarecum neasteptat, dar totusi previzibil de mult timp.
Ma joc, ma plimb, adorm si ma trezesc, printre stari conflictuale greu de explicat... Parca toate contrariile din lume, vin acum sa se aciuiasca, in viata si-n sufletul meu...
Secunda-n care urc, este urmata de secunde in care "cad", ca apoi sa ma ridic mai sus decat la inceput...si tot asa.

Parca cineva, acolo in cer, ma analizeaza pentru cine-stie-ce "mare chestie"! Cred ca nici astronautii(ce vor fi imbarcati, pentru cucerirea spatiului extraplanetar), nu au parte de atatea exercitii,contradictii, stari, sentimente...
Si toate acestea, parca imi sunt transmise, de undeva din eter, "de un super-transmitator", incercandu-mi astfel rezistenta fizica si mai ales cea psihica!

Dar hotararea mea este clara, si de nestramutat : Voi rezista pana la capat, fiindca EU SUNT MAI PUTERNIC! EU AM UN SCOP! EU SUNT...EU!
EU -  Despre aceasta, as putea vorbi secole..., iar cei ce cred ca ma cunosc, ar putea vorbi ani.
Sunt ceea ce sunt. Nici mai mult, nici mai putin...Simplitate plina pana la refuz, de stari complexe...